Niko cu Skol.

Suuus, joooos, sus, jos pe Piezișă.

Mofturi - acolo e prea plin, dincolo arată prea pretențios. E de unde-alege după-amiaza. Ne permitem.

În Niko nu mai fusesem. Niko nici nu știam că există, cu intrarea neutră de câteva trepte, terasă cu lemn și vie, dar mai ales, în ciuda panoului cu "Skol - 3 lei". Cică fusese ceva de roacări înainte. Nu știu. Eu am prins remixuri electronice (date un pic prea tare) și neasortate cu restul locului - puțin mai cafenea, puțin mai retro. Totuși, nederanjant: oamenii de la masă se-auzeau, doar ei între ei, chelneriții au zâmbit, am cântat pe Alice, Who the Fuck Is Alice? și am tot rotit halba până când o și ieșit din raza vizuală musculița înecată în condens. Genul de loc unde nu mergi pentru loc, ci revii pentru că e comod, prietenos și maleabil.

În caz că e de interes pentru amat(oare)ori, nu există vizibilitate spre/dinspre cămine.

Iar halbele promoționale-s de 0,3040. Na.